#CeMaiCitesc? | Viața mincinoasă a adulților – Elena Ferrante

Viața mincinoasă a adulților nu este acel roman de beletristică pe care să îl devorezi în 2 – 3 ore. În schimb, este un roman care pe mine m-a atras încă de la primele rânduri. Este un roman care te pune pe gânduri. Un roman al realității.

Elena Ferrante expune viața Giovannei, o fetiță de numai treisprezece ani, aflată la granița dintre copilărie și adolescență, o fetiță cu o viață și o familie fericită. Asta până într-un moment, atunci când Andre, tatăl Giovannei, fără a își da seama că este auzit, a afirmat, într-o discuție cu soția lui, că Giovanna începe să aducă la față cu Vittoria.

Giovanna știe că mătușa Vittoria este personajul negativ al familiei, este urâtă și rea, dar, necunoscând-o personal pe aceasta, nu poate face o comparație între aspectul ei și cel al mătușii. Tot echilibrul emoțional al Giovannei este distrus, își dă seama că este comparată cu un personaj negativ chiar de propriul tată pe care îl iubește atât de mult, și începe să caute la ea orice schimbare ce ar putea duce la o asemănare cu mătușa Vittoria.

Giovanna are nevoie de confirmări în ceea ce privește aspectul ei fizic, așa că își întreabă cele mai bune prietene, pe Angela și Ida, dacă observă vreo schimbare la ea și dacă începe să se urâțească. Acestea neagă, fetele explicându-i că urâțenia apare atunci când ești supărat și îngrijorat, iar dacă supărarea dispare, apare din nou frumusețea.

Legătura aia între îngrijorare și urâțenie, în mod neașteptat, m-a consolat. Există o urâțenie care depinde de neliniști- spuseră Angela și Ida- dacă neliniștile trec, ești din nou frumoasă. Am vrut să cred și m-am străduit să petrec zile fără griji. Dar n-a funcționat să-mi impun calmul, mintea dintr-odată se încețășa și obsesia aia o lua de la capăt. Am simțit o ostilitate crescândă față de tot, greu de anihilat cu un prefăcut aer bonom. Și am tras repede concluzia că îngrijorările nu erau deloc pasagere, poate că nici măcar nu erau îngrijorări, ci sentimente negative care mi se întindeau prin vene.”

Însă Giovanna nu se mulțumește și își spune că singura soluție de a afla adevărul este accea de a o întâlni pe mătușa Vittoria, lucru care s-a și întâmplat. De aici, Vittoria își propune în mod indirect să fie un mentor în formarea Giovannei ca viitor adult, îndrumând-o să vadă în jurul ei, în familia ei, ceea ce până acum nu a văzut.

„Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.”

De aici începe adevărata aventură a Giovannei, schimbarea ei. Începe să observe lucruri, să observe minciuni și să mintă la rândul ei. Își dă seama că și Vittoria minte în poveștile pe care i le relatează, în special în ceea ce privește relația amoroasă pe care a avut-o, iar Giovanna învață, astfel, să navigheze printre minciunile celor doi – cele ale Vittoriei și cele ale tatălui – pentru a își crea un stil propriu de a minți.

Pe parcursul cărții, nu m-am concentrat deloc pe Giovanna ca personaj, ci pe efectele minciunilor celor din jur asupra Giovannei, urmărimd cu mare interes reacțiile acesteia și dorindu-mi, pagină cu pagină, să cunosc care va fi următorul pe care ea îl va face.

Nu trebuie să existe, din punctul meu de vedere, așteptări foarte mari în ceea ce privește acțiunea romanului, lucrurile se desfășoară lent, greoi, în fraze destul de complexe și răsucite.

În schimb, romanul excelează prin forța cu care autoarea transmite emoțiile, prin personaje și prin modul în care transmite cum este văzută viața aduților în ochii unei adolescente.

Este un roman pe care îl recomand din suflet și pe care aș vrea să îl recitesc și eu peste câțiva ani.

Tu l-ai citit? Dacă da, care este părerea ta despre acest roman?

Împărtășește părerea ta în secțiunea de comentarii, având ocazia de a convinge și alte persoane să îl citească!

Nu te mai rețin decât un minut!

Introdu adresa ta de e-mail în căsuța de mai jos pentru a afla primul noutățile care apar pe blog.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s